Prelevarea

Recoltarea sangelui placentar se face astazi prin metode standardizate si se poate efectua indiferent de particularitatile nasterii (nastere pe cale vaginala atat in prezentatie normala cat si patologica, prin operatie cezariana sau sarcina gemelara/multipla). Chiar si in  situatiile unei nasteri non standard: nastere prematura, sarcina suprapurtata, nastere in apa, se poate efectua prelevarea de sange placentar. Anestezia epidurala sau administrarea de medicamente prenatal sau in cursul nasterii, pentru diverse complicatii ale sarcinii (preeclampsia, eclampsie, diabet  zaharat) nu constituie contraindicatii ale recoltarii.

Recoltarea sangelui placentar este efectuata de catre medicul obstetrician sau echipa care asista nasterea.
Contraindicatiile absolute ale recoltarii: infectia materna cu HIV, sifilis activ si infectie activa cu HVB si HCV (virus hepatitic B si C).
Contraindicatii relative: starea de purtator sau infectie inactiva cu HVB, HCV, rubeola si toxoplasmoza contactate in cursul sarcinii.

In cazul aparitiei unor complicatii obstetricale in cursul nasterii, medicul  obstetrician este cel care decide daca este oportuna recoltarea de sange placentar sau nu, siguranta mamei si a nou nascutului fiind cea mai importanta.

Momentul propriu zis in care are loc prelevarea sangelui placentar este intercalat intre nasterea copilului  si  respectiv eliminarea placentei. Dupa incetarea batailor cordonului ombilical are loc sectionarea acestuia la nivelul nou nascutului, formandu-se bontul ombilical. Nou-nascutul va fi preluat de moasa si i se vor acorda ingrijirile necesare.  Ulterior, dupa o prealabila  pregatire a cordonului ombilical constand in spalarea cu ser fiziologic si pulverizarea unei substante dezinfectante  are loc punctionarea venei ombilicale. Pregatirea cordonului ombilical este o etapa necesara pentru a se reduce la minim posibilitatea contaminarii sangelui placentar cu diverse microorganisme existente in mod normal in flora vaginala  sau patologic in lichidul amniotic. Astfel incidenta contaminarii se reduce la  2-3 % din cazuri.

Se  recolteaza  sangele  care a ramas la nivelul cordonului ombilical si la nivelul placentei. Cantitatea de sange prelevata poate varia in limite largi (intre 20 si 200 ml) si  de asemenea, concentratia de celule stem pe acelasi volum de sange poate fi diferita. Astfel parametrii recoltarii pot fi considerati ca fiind individuali. In general, unitatea de sange placentar recoltata este suficienta pentru efectuarea unui singur transplant de celule stem. In momentul de fata  se afla in stadiu experimental  tehnici de multiplicare care sa permita cresterea ofertei de celule stem, pentru optimizarea rezultatului transplantului.

In cazul unei sarcini gemelare este important de precizat daca sarcina este univitelina (cu o singura placenta ) sau bivitelina (cu 2 placente). In primul caz este necesara o singura trusa de prelevare. Aceasta spre deosebire de a doua situatie, in care sunt necesare doua truse de prelevare, recoltarea efectuandu-se de la nivelul fiecarui cordon ombilical si respectiv a fiecarei placente.

Sangele placentar criogenat contine un numar suficient de celule stem hematopoietice necesar unui transplant cu rezultate bune in cazul copiilor cu boli de sange maligne. Date  recente demonstreaza rezultate promitatoare in utilizarea sangelui placentar la copii-adolescenti si adulti tineri, ca si in cazul utilizarii sangelui placentar in alte afectiuni – in afara celor maligne. Prin urmare, numarul transplaturilor care au utilizat sange placentar a crescut substantial. Sangele placentar are beneficii clare prin prisma disponibilitatii rapide, fara a necesita o compatibilitate imunologica foarte riguroasa.