Utilizări terapeutice ale sângelui ombilical

Utilizarea unităților de sânge din cordonul ombilical recoltat la naștere a cunoscut o semnificativă extindere a indicațiilor de administrare terapeutică și a numărului de transplanturi realizate. Astfel, până la finalul anului 2020, pe plan mondial au fost efectuate peste 1.500.000 de transplanturi cu celule stem hematopoietice[1].

Indicațiile standard de efectuare a unui transplant de celule stem hematoformatoare, cuprind zeci de afecțiuni grave, din categoria “cancerelor de sânge”, a insuficiențelor măduvei osoase,  boli ereditare ale hematiilor, deficite imune înnăscute, boli metabolice ereditare, sau unele forme de tumori solide maligne[2].

Sângele ombilical poate fi utilizat pentru tratarea unor boli precum:

1. Boli maligne ale sângelui

    • Leucemii
      • Leucemie limfoblastică acută
      • Leucemie mieloblastică acută
    • Limfoame
      • Limfomul Hodgkin’s
      • anumite limfoame non-Hodgkin’s, cum ar fi limfomul Burkitt’s sau limfomul folicular
    • Mieloame – mielom multiplu
    • Sindroame mielodisplazice

2. Boli de sânge dobândite (non-maligne)

  • Anemia aplastică

3. Tulburări congenitale ale sângelui (non-maligne)

  • Talasemie
  • Anemie cu celule falciforme
  • Anemie Fanconi
  • Anemie Blackfan-Diamond

4. Tulburări imune dobândite

  • Scleroză multiplă
  • Sindrom Wiskott-Aldrich

5. Tulburări imune congenitale

  • Sindrom leucocitar leneș

6. Boli oncologice – tumori solide maligne

  • Sarcomul Ewing
  • Neuroblastomul
  • Rabdomiosarcomul
  • Timom
  • Tumora Wilms(nefroblastom)

7. Tulburări metabolice

  • Osteopetroză
  • Boala Tay-Sachs
  • Boala Gaucher
  • Adrenoleucodistrofia X-linkată

8. Sindromul iradierii acute

 

Noi perspective de utilizare a sângelui ombilical se conturează din ce în ce mai clar datorită studiilor clinice aflate în diferite stadii[3]. Pacienți având boli cu o incidență mare în populație și posibilități terapeutice actuale limitate ar putea beneficia de rezultatele încurajatoare ale studiilor din ce în ce mai numeroase care se află in derulare în acest domeniu.

Astfel afecțiuni neurologice (paralizia cerebrală infantilă, accidentul vascular cerebral, traumatisme ale măduvei spinării, boala Alzheimer, tulburări din spectrul autist), afecțiuni cardiovasculare (infarct miocardic, valvulopatii congenitale, arteriopatii) sau bolile autoimune (scleroză multiplă, forme grave de colagenoze, diabet zaharat de tip I la debut) ar putea fi vindecate în viitor prin administrarea sângelui ombilical recoltat la naștere și stocat în condiții de criogenie.

Sângele ombilical poate fi utilizat în transplanturi autologe sau alogenice înrudite sau neînrudite, conform indicației terapeutice stabilite de medicul transplantolog, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte (tipul de boala, evoluția pacientului, unitatea de sânge ombilical disponibilă etc).

Transplantul autolog înseamnă utilizarea propriului sânge ombilical. În acest caz, unitatea de sânge ombilical obținută prin procesarea sângelui recoltat la naștere, poate fi folosită oricând pe durata vieții având avantajul de a conține celule stem hematopoietice tinere, care se “reîntorc“ în organismul din care au provenit.

Transplantul alogenic înrudit presupune utilizarea unei unități de sânge ombilical provenite de la un donator din familie, compatibil imunologic cu copilul la a cărui naștere s-a efectuat recoltarea. În familie, fratii avand aceeasi părinți au șanse de 25% pentru compatibilitate “perfectă”(compatibilitate de 100 %) și de 50% pentru o compatibilitate parțială.  Părinții au doar o compatibilitate parțială cu copiii lor.

Compatibilitatea imunologică între donator și primitor este foarte importantă, aceasta făcând parte din principalii factori care condiționează grefarea și posibilele complicații imunologice precoce și tardive posttransplant.

Tipul de transplant de celule stem și sursa de celule stem potrivită sunt stabilite pentru fiecare pacient în parte de medicul transplantolog sau de echipa medicală care îl tratează.